Utopie vișinie

De prea mult timp mă abțin să scriu articolul ăsta. Nu, nu din vreun motiv anume. Pur și simplu am așteptat să-mi dau seama dacă am dreptate sau utopia nu e doar un simplu cuvânt. Dacă Dinamo s-a trezit fix după ce i-am „amenințat” cu Liga a doua, mi-aș dori să aibă un efect imediat și textul ăsta. De data asta scriu de Rapid.

Unii încă mai cred în aia cu farmecul vieții. Alții acceptă eșecurile lamentabile ca pe un fel de argument despre cât de special e acest club tocmai prin astfel de rezultate surpriză. N-am avut niciodată afinități alb-vișinii, dar i-am vrut în Liga 1, în vârf, că-mi place istoria sau mai bine zis tradiția.

Un singur lucru vreau să trec pe foaie despre Rapid. Nu-s deloc de acord cu modul lor de a-și gestiona prezentul și viitorul. Totul trebuie să fie de-al locului, altfel nu merită riscul, asta-i ideea lor. Cum adică? Nu ești rapidist=nu ești bun să lucrezi pentru noi. Criteriul de selecție nu e pe bază de calificare profesională ci sentimentală. Înțeleg, parțial, ce vor ei să facă. Dar în loc să fie doar ei între ei și să se înconjoare de penibil, mai bine s-ar integra printre oameni care n-au sânge vișiniu, dar care se pricep mai bine la ce-i de făcut.

Transferurile la Rapid sunt un dezastru. Cred că în ăștia doi ani în Liga 2, Rapid n-a adunat 5 jucători care să merite tricoul ăla. De antrenori nici nu mai zic. Dar, deh, au fost rapidiști și doar despre asta-i vorba, no? Mai bine eșuezi în familie decât să-ți pui bazele în oameni capabili care te pot readuce în elită.

Scriu despre toate astea când la Călărași – Rapid e 3-2. E minutul 73. Nici măcar nu e despre meciul ăsta. Totuși, Rapid gâfâie teribil cu o echipă care n-a mai văzut niciun ban de când era frig, se ieșea cu fes afară din casă și scria noiembrie în calendar. Da, băieții poetului Pustai i-au făcut pachet și trimis înapoi în București.

N-o s-o mai lungesc. Despre asta am vrut să scriu. Despre un club care se conduce după niște principii stupide. Se vor speciali, dar nu-s Athletic Bilbao și nici nu vor fi vreodată. Cu toate defectele lor sper să-i văd în Liga 1 la anul.  Măcar de dragul unor meciuri mai interesante decât Mioveni – Clinceni sau Călărași – Botoșani.