Dacă ne uităm la fotbal, vrem să vedem cum răspunde Messi după un hatrick al lui Ronaldo și viceversa. Aici, în România, nu e un duel, cel puțin nu în direcția aia. Neagu i-a „răspuns” perfect lui Halep: golul victoriei în ultima secundă, marcă înregistrată. Halep a dispus de Muguruza și arată perfect în pandemie. Neagu a fost de pe altă planetă în noul sezon de Ligă, iar CSM are procentaj perfect! Fetele și-au făcut-o cu mâna lor și merită un standing ovation.
Într-o duminică dominată de prestațiile de excepție ale Simonei Halep și Cristinei Neagu trebuie să-mi pun întrebarea, încă odată: cum am reușit să creștem cele mai bune jucătoare din lume într-un mediu destinat eșecului? România este țara care îmbrățișează orice teamă de eșec pe care o întâlnește. Indiferent de sport, moment, situație sau circumstanță. Ne este predestinat să ne mulțumim cu puțin chiar dacă suntem pretențioși.
Suntem poporul “las-o, bă, că merge așa” dar ne purtăm de parcă am merita ce-i mai bun. Din acest mediu toxic s-au născut două sportive de excepție. Cum a fost posibil? Cum au păcălit teama de a ieși în evidență și mentalitatea impusă de societatea în care au crescut? Argumentul evident ar fi talentul, dar nu m-aș baza pe asta. Românii au cules câte puțin și din partea latină, dar și de la slavi. Dar nu ne-am ales cu ambiția sârbilor, am preferat comoditatea latină. Revenind la talent, românilor nu le-a lipsit niciodată. L-au irosit, l-au ascuns sau l-au exploatat prea puțin. Am mai avut generații de aur. Am avut-o pe Nadia, încă vorbim de Țiriac și Năstase, iar de Hagi nici nu mai aduc vorba.
Nu e o comparație. Vremurile sunt diferite. Halep și Neagu strălucesc într-o eră în care sportul a ajuns la alt nivel. Ca să fii cel mai bun, trebuie să ai aripi. Nu, nu e despre băutura căreia îi face Neagu reclamă. Chiar dacă uneori pare ireal cum zboară Cristina.
Deși suntem un popor etern nemulțumit, azi toți românii vorbesc despre ele. Sau așa ar trebui. Neagu și Halep au reprezentat România la cel mai înalt nivel și au livrat o doză serioasă de recunoștință. Azi ne bucurăm, le aplaudăm! De mâine o luăm de la capăt, redevenim românii care vor mai mult fără să ofere nimic.
