Împotriva curentului

A devenit un tabiet să fiu împotriva curentului. Nici măcar nu-mă atrage ipostaza asta, dar aleg să văd lucrurile în felul meu și să fiu atent la detalii. Poate prea atent. Chelsea a câștigat Liga după un meci despre care ar putea spune că n-a fost o pierdere de timp doar fanii lui Chelsea. Un meci care îți aduce aminte de Juve-Milan din 2003 sau Liverpool – Tottenham de acum 2 ani. Bine, nici Bayern – PSG nu a fost vreo capodoperă.

Mie nu-mi place de tipul ăsta, Tuchel. O fi antrenor bun, dar pentru mine e un mediocru cu momente de inspirație. Aa, da, și noroc un pic mai mult decât prevede „legea”.

Mi-ați spune: „ Mai taci, mă, că omul are două finale la rând și l-a bătut pe Pep de 3 ori de când e la Chelsea”. Dar eu nu m-aș lăsa purtat de aparențe.

Să le luăm pe rând. Chelsea e echipa care a cheltuit cel mai mult pentru sezonul ăsta. Și-a adus nume grele pe bani mulți. Cu toate astea, pare o performanță ieșită din tipare ca echipa care a cheltuit cel mai mult să ridice trofeul la final. E la fel de „șocant” că cel mai bine plătit antrenor din lume a luat titlul în Spania. Simeone a schimbat Atletico în 10 ani, dar faptul că a luat titlul cu ea de două ori nu e un miracol. Că s-a cheltuit miliardul și acolo pentru astea două trofee. Dar, revenind..

Lampard aranjase destul de bine echipa asta. Tuchel a preluat-o și a continuat cam în aceeași manieră, același stil pe care Chelsea l-a adoptat din prima zi cu Abramovic. Tuchel s-a instalat ușor auzind destulă germană în vestiar.

Chelsea a avut 3 momente cheie în acest sezon.

Finala cupei cu Leicester – pierdută și meciul decisiv pentru locul 4 în Premier League, cu Aston Villa – pierdut plus demiterile de la Dortmund și PSG m-au convins că Tuchel e un mediocru. De faptul că acum 10 ani l-au scos din Europa, Pustai și Pleșca într-un Gaz Metan – Mainz în care Tuchel avea și viitori campioni mondiali în lot, nu mai detaliez.

Al treilea a fost finala Ligii. Aici intervine partea cu inspirația și norocul. Pep s-a specializat în a găsi cele mai nepotrivite momente să schimbe decisiv. În finală a renunțat la închizător și s-a văzut. Golul vine tocmai din lipsa acelui om de la mijloc. Nici schimbările n-au fost inspirate, iar de pierderea lui De Bruyne nu mai zic. Cam toate astea adunate, pentru mine, se traduc într-un noroc teribil pentru Tuchel. Să pui 5 in apărare și vreo 3 în fața ei nu-i ceva nemaivăzut, mai ales dacă e vorba de Chelsea.

„Maestrul” Tuchel a ajuns în finala Ligii doi ani la rând parcă alegându-și adversarii. Atalanta și Lepizig anul trecut, iar acum Porto, Real (o versiune low al gigantului epuizat) și îi mai trec pe listă și pe Atletico, cei care nu știau cum să iasă mai repede din Ligă pentru a-și analiza șansele în campionat.

De ce nu l-aș vrea niciodată la niciuna dintre echipele mele preferate pe neamțu’ ăsta? Cu el pe bancă am văzut-o pentru prima dată pe Dortmund ducând mingea în colțul terenului pentru a trage de timp. Asta cu 80 000 de oameni în spate care au venit să vadă măcar secvențe din acel heavy metal by Klopp. Să-mi fie cu iertare că n-aș vrea să văd asta nici măcar la Deportivo în liga a treia din Spania. Eu-s mai visător și nu mi-am ales echipele alea mari care câștigă orice ar fi. Eu-s cu ăia underdog care duc mingea spre poartă, nu spre fanion. Așa cum pot, unii mai cu talent, alții mai cu lungă și pe a doua.  

Tuchel e un mediocru care a luat Liga. Nu e primul și nu va fi ultimul. Dar e cel care are cel mai bun PR de până acum. Dortmund și PSG au citit printre rânduri și l-au aruncat. Așa o va face și Chelsea. Are nevoie doar de puțin timp să deschidă ochii.