Treziți la realitate

Galațiul a trăit o dramă pe care nimeni nu și-ar fi imaginat-o vreodată. Oțelul a fost umilită pe terenul de fotbal de vecinii din Brăila. Fotbalistic n-a existat niciodată o rivalitate între cele două orașe. Nici n-avea cum, din moment ce Brăila s-a învârtit între B si C, în timp ce Oțelul era obișnuită doar cu prima ligă.

Vremurile s-au schimbat, iar rivalitatea s-a născut odată cu noul Oțelul. Rușinea e mare pentru moldoveni. Cu mulți gălățeni în echipă, Brăila s-a impus de 3 ori în 4 meciuri la fix 10 ani de la titlul istoric al Oțelului. Sârghi și Neagu au trecut de la extaz la minimul istoric, odată cu ratarea promovării.

Măcinați de probleme interne, gălățenii sunt la un prag de dezastru: a doua desființare în 6 ani! După a treia promovare ratată, viitorul e incert. Financiar, nu e bine, managementul e din alt film, iar antrenorul a încetat să fie cel mai tare din oraș de prea mult timp.

Nimeni nu știe ce se întâmplă mâine cu Oțelul. Nimeni nu a luat în calcul o eventuală ratare. Pe hârtie, nu s-ar fi permis asta. Realitatea e însă alta. Mai are Oțelul puterea să o ia de la capăt? Merită Galațiul acel Oțelul?

De ce n-a meritat Oțelul promovarea?!

  • În 4 meciuri cu Brăila și 3 cu Focșani, Oțelul a câștigat ZERO dueluri!
  • Oțelul n-a jucat nimic tot sezonul! Nici la 3-0 cu Foresta sau 11-0 cu Făurei, n-ai fi zis că echipa e antrenată de cineva ci doar se strânge sâmbăta la meciuri.
  • Echipa fanilor are doar câteva sute de socios. De ce? Oare pentru că cine trebuia să-i aducă lângă echipă a stat mai puțin pe la club și mai mult cu meniul în față prin alte locații?
  • Oțelul n-a bătut o echipă care joacă în aceleași echipamente de 4 ani (Brăila)!
  • Brăila a avut un om care a lucrat zi și noapte pentru promovare: Florentin Petre! Oțelul l-a avut pe Petre Grigoraș. Și nu mai zic de ceilalți „conducători”, nu are rost.

Acum că am lămurit-o cu promovarea, să trecem la ceva mai sensibil.
Oțelul a murit în 2015. SC Oțelul e copilul clubului care a scos în stradă zeci de mii de gălățeni. SC merita o șansă și a primit-o. Problema e că cine a vrut să facă bine ori n-a știut cum, ori a căutat un refugiu cald pentru zile friguroase. Oțelul a pierdut 3 ani pe care nu-i mai ia înapoi. 3 ani cu 3 planuri diferite, cu jucători diferiți. Fără o idee clară și un traseu stabilit, Oțelul pare îngropat. Din nou.

Ar mai fi un scenariu. Poate că trebuie acceptată realitatea. Oțelul e un club de liga a treia. Devine unul cu tradiție deja în liga a treia. Pretențiile trebuie reduse. S-au moderat oricum de la sine. Se poate construi și din acest punct. Dar cu alt plan și altă mentalitate. S-a obișnuit Kaiserslautern cu ideea că sunt club de liga a treia, a rămas Leeds în afara Premier League aproape 2 decenii, a prins Hamburg 3 ani la rând în liga a doua, iar Deportivo mai are de tras un an pentru a reveni în liga secundă din Spania. Oțelul trebuie să se adapteze prezentului. E o echipă de liga a treia din toate punctele de vedere. Și nu trebuie să fie o rușine. Trebuie să fie o ambiție de a-și depăși condiția din moment ce au înțeles toți că numele nu-i de ajuns. Să ne bucurăm cât încă mai avem un Oțelul, oricare ar fi el!