Nu e prima oară când scriu despre importanța antrenorilor în planificarea succesului pentru o echipă de fotbal. Nu va fi nici ultima dată, asta-i sigur. Am fost franc atunci când mi s-a pus întrebarea: care e cel mai important element din structura unei echipe? Antrenorul, am răspuns și continui să-mi duc mai departe opinia.

Unii s-ar simți mai apropiați de tipologii precum Howe (Bournemouth) ori Ranieri (Leicester) și le-ar acorda meritele într-o proporție infinită. Deloc împotriva acestei ipoteze dar le-aș impune o distincție mai progresivă pentru partea mentală și presiunea neîntreruptă celor care vin să antreneze pe Santiago Bernanbeu sau Camp Nou. Deși această presiune incomensurabilă nu s-a declanșat decât de 6-7 ani, apogeul este insuportabil. Practic, atunci când antrenezi aceste două echipe, toleranța este zero. Orice punct pierdut, orice gol primit, orice victorie neconvingătoare este apostrofată. Dacă asta nu-i cea mai apăsătoare presiune din fotbalul actual, atunci n-am idee despre ce scriu.

Despre Pep Guardiola, Jose Mourinho se vorbește în aceeași măsură. Ambii vin după ei cu un prestigios nume și așteptările devin imposibile. Aș menționa că le-aș păstra pe piedestal doar pe Barcelona și Real Madrid. M-aș gândi și la Bayern dar presiunea este diminuată acolo de ușurința prin care bavarezii obțin trofeele interne. Barcelona a câștigat în sezonul 2015-2016 eventul, iar majoritatea fanilor considerau acel sezon: „fracaso”. După ce, cu un an înainte, catalanii reușiseră tripla. Aș putea înțelege cumva, exigența fanilor. Tabietul câștigării titlului le-a redus din toleranță. Drama s-a produs în campionatul actual, unde Barcelona a luat doar Copa del Rey. Era și greu să obțină mai mult, echipa lui Enrique fiind părtașă la 4 din cele mai mari 5 surprize ale sezonului trecut din Spania.

Real Madrid l-a ținut sub o uriașă presiune pe Zidane. Madridul a fost marea câștigătoare a sezonului precedent dar mici detalii puteau transforma această sărbătoare neîntreruptă într-o nouă căutare a tehnicianului ideal pentru grațiile madrilene. Zidane s-a impus în final și a evitat o lovitură frontală și fatală. Dacă ar fi avut păr, culoarea s-ar fi schimbat fără dubii. Luis Enrique a plecat de la Barcelona în această vară, iar efectele celor 3 ani sunt ireversibile: