Tot răul spre bine

Episoadele Roma și Liverpool nu se compară cu ce-a fost la Munchen. Nici jucătorii, nici Xavi nu credeau că se pot lua la trântă cu Bayern. Presiunea nu i-a apăsat prea tare pentru că de data asta nu erau așteptări de la ei. Pare evident că atât poate Barcelona în acest moment. Și asta nu e o tragedie. Au mai căzut nume mari, depinde cât durează să te ridici și să revii în elită. Au pățit-o Liverpool și Milan, destul de recent.

Ce mi se pare așezat ca-ntr-un puzzle e că perioada Messi, de la prima ședință și până la lacrimile de adio o găsesc pe Barcelona în Champions League. Fix înainte de primul sezon cu Messi în echipă, Barcelona se „murdărea” ultima dată în Cupa Uefa. Iar în primul sezon fără Messi, catalani se întorc în Europa League.

Dacă tot am deschis subiectul Messi, hai să împing accelerația și să înșir câteva rânduri despre el că tot nu i-am dedicat un articol despre al șaptelea balon de aur. Pentru cei care încă pot vedea și dincolo de lentilele prăfuite, o să scriu despre ce-a fost Messi. Ce este și ce va fi încă-mi e neclar. Anul trecut Barcelona a terminat pe 3 în campionat și s-a oprit în sferturile Ligii. Messi era golgheter in La Liga și se auzeau voci care îndrăzneau să spună: „și fără el ar fi fost la fel”. Între timp, Messi s-a scuturat de cele 4 finale pierdute cu naționala și a fost MVP în Brazilia, acolo unde a luat primul trofeu major cu Argentina. Câteva luni mai târziu înțelegem, o parte din noi, cum e Barcelona fără Messi. Locul 3 în Ligă cu 2-9 golaveraj, pe 7 în campionat, la 16 puncte de Real. Practic, Barca e mai aproape de retrogradare decât de titlu. Cam atât de mult însemna Messi pentru Barcelona, la un calcul scurt, fără prea multe variabile. Pare mai ușor de tradus acum de ce Balonul de Aur a ajuns tot la Messi? De ce e și acum cel mai bun din lume? Că la Paris e stingher și pare desprins din alt film e altă discuție.
O las pentru altă dată.

Revin la Barcelona și retrogradarea în Europa League. Tot răul spre bine. Și dacă făcea Kievul un efort și dădea lovitura la Lisabona și mergea Barcelona mai departe în Champions League ar fi fost în zadar. Pentru Xavi și grădinița pe care o are în vestiar un traseu mai lung în Europa League pare o idee mai bună decât o dublă manșă și adio în Champions League. Optimiștii văd partea plină. Premiile sunt mai sărace în Europa League, dar cu un traseu lung și o eventuală finală, adunate între ele, faci de-un banchet. Cu puțină șansă și multă transpirație s-ar putea ca Barcelona să prindă un loc 4 în campionat și să vadă și la anul Liga. Dar se poate și mai bine de atât. Dacă te duci all in în Europa League și o câștigi îți asiguri un loc în prima urnă de la anul. Că-i sezon de tranziție știm cu toții, dar asta nu înseamnă că nu poți să scoți ceva bun din asta. Un trofeul european nu-i deloc o povară. Manchester United și Chelsea nu s-au făcut de râs câștigând trofeul în ultimii ani.

Hai să aflăm și ce echipe ar putea, pe bună dreptate, să le stea în cale celor de la Barcelona în Europa League.
Dortmund cu al ei Haaland e primul nume care-mi vine în minte, dar n-aș forța ideea că-i vedem pe nemți până la capăt.
Porto e tare de tot. Nu știu dacă în dublă manșă ar putea fi peste Barcelona, totuși.
Sevilla și Villareal, cu tot pedigreeul din această competiție n-aș vedea să o scoată pe Barca din cursă.
Leipzig poate fi una din protagonistele finalei, dar după ce l-au ales pe Tedesco antrenor, am dubii mari.
Lyon, Napoli, Leverkusen sau West Ham ar mai fi echipe ce merită menționate, dar la prima vedere, cu 2 luni înainte de startul aventurii în Europa League, Barcelona pare că are deja o mână pe trofeu.

Evident, totul depinde și de ce se va întâmpla în ianuarie și pe ce va pune Xavi mâna în mercato. Dacă Ferran Torres de la City e deja acontat, așa cum se scrie, e un prim semn bun. Cavani ar fi un nume perfect pentru ce-i lipsește Barcelonei în atac. Într-un univers în care se mai întâmplă și lucruri normale și lista accidentaților devine doar un bilețel, Ansu Fati și Pedri ar fi în primul 11, iar datele s-ar schimba.

Așadar, tot răul spre bine. Cu 2-3 băieți de treabă, Barcelona își poate transforma coșmarul într-un sezon mai mult decât decent. Să vedem dacă e și Xavi pregătit de asta.