Dacă mai erau dubii, City e noua campioană a Angliei. Cum, e abia decembrie și deja știm asta? Păi, ce s-ar mai putea întâmpla?! Pep l-a lăsat în frig pe Mourinho, la -11 după un meci în care fulgii au părut mai competitivi decât diavolii în multe momente. Manchester United nu s-a putut baza pe Bailly și Pogba, nici Mata sau Mkhitaryan n-au fost apți dar pragmatismul depistat în tabăra gazdelor în momentul decisiv ce putea reactiva lupta la titlu, m-a contrariat.
Cum văd discuția cu Pep și Mourinho?! E cam la fel ca disputa aia dintre Messi și Ronaldo. Unu-i genial și celălat e foarte bun. Să-i impui o stare de teamă și de inconfort lui Mourinho chiar de la vestiare spune multe despre competențele lui Guardiola. Portughezul a știut de când a plecat de acasă că tot ce trebuie să facă este să spere că totu-i relativ. N-a fost așa. Echipa mai bună a plecat acasă, la câțiva kilometri de Old Trafford, cu al 15-lea succes în primele 16 etape. Două filozofii care nu pot fi schimbate ci doar retușate. Guardiola se dovedește mai abil decât rivalul și redobândește un statut pe care părea că l-a pierdut: cel mai bun antrenor din lume!
City a ajuns la patru meciuri consecutive cu același scor: 2-1. Azi a ratat mult, așa cum a făcut și-n ultima lună dar de fiecare dată fluierul final i-a găsit zâmbind. De 14 meciuri echipa lui Guardiola câștigă, fără pauză, în Premier League. Tot despre statistică pot sublinia că Mourinho pierde primul meci acasă după mai bine de un an și Guardiola stabilește recorduri de care Regatul nu părea pregătit.
Superioritatea lui Manchester City pare fără limite în această ediție: 1-0 cu Chelsea, 3-1 cu Arsenal, 5-0 cu Liverpool și 2-1 cu Manchester United. De aici pot pleca discuțiile despre Pep Guardiola care poate să își distribui mai liniștit atenția spre trofeul Champions League. Personal, îi consider favoriți dar Champions League ne demonstrează aproape an de an că nu cea mai bună echipă din lume triumfă astfel că voi păstra o limită a predicției.