Llores, Argentina!

 

Plângi, Argentina! Nu ai încotro. Au trecut degeaba 4 ani de la finala mondială cu Germania. Drama ultimelor trei finale pierdute de Argentina contabilizează un nou episod dezolant. Fără dubii, cea mai proastă națională a Argentinei  pe care am văzut-o s-a prezentat în Rusia și cu cel mai stupid selecționer.

Inexplicabila absență a lui Icardi, golgheterul din Serie A și neutilizarea lui Dybala sunt aiurelile care n-au putut fi acoperite de Messi, nu de data asta. La nesfârșit nu poate să ducă decarul Barcelonei.  Astăzi a ratat un penalty dar momentul decisiv nu a fost acolo. Nu ar fi trebuit să fie acolo.  Argentina nu trebuie să stea într-un penalty la un meci cu Islanda, oricât de războinici ar fi nordicii. Istoria nu ar fi trebuit să permită asta. Prezentul însă o validează.

Cu Meza sau Pavon utilizați excesiv și cu Higuain folosit 10 minute și Dybala deloc,  Argentina a lăsat impresia că trebuie să tragă tare măcar să iasă din grupe. Pentru mine, nu mai sunt dubii: Messi n-are noroc. Nici la echipa de club de câțiva ani, nici la națională, după 3 finale pierdute și acum alături de o generație fără orizont. Fotbalul nu-l răsplătește pe măsură, iar unii traduc aceste insuccese tare eronat.

Messi n-a mai fost esențial ca-n meciurile din grupe de acum 4 ani. Atunci marca decisiv cu Bosnia și Iran, acum a fost neinspirat. Prea neinspirat pentru o după-amiază în care ai lui aveau nevoie de el mai mult ca oricând. Prea mic pentru uriașii din fața lui și mereu încercuit de 3-4 islandezi la fiecare acțiune, Messi n-a ieșit de prea mult ori cu mingea la picior din duelurile cu nordicii.

Argentina poate să plângă, nici în Rusia așteptarea nu se încheie. Messi va avea ocazia să ia trofeul abia peste 4 ani, în Qatar la 35 de ani. Este finalul pe care Messi l-ar merita dar poate va fi sătul de presiunea acestui Mondial și acum nu va mai reveni asupra deciziei de a se retrage. În concluzie, llores, Argentina!