Ieșirea din scenă a lui Andres Iniesta s-a dovedit mai dramatică decât și-ar fi dorit. Sunt convins de asta. Tipul de om și fotbalist care nu a căutat faima, nu a căzut în această capcană. Omul pe care toți l-au iubit și fotbalistul care a inspirat orice artist al balonului rotund. Ziua în care va îmbrăca tricoul Barcelonei pentru ultima dată va deveni o zi neagră pentru acest sport. Nu vreau să scriu și nici nu cred că este adevărat dar Iniesta a fost unul dintre cei mai subapreciați jucători din fotbalul modern. Ne cantonăm într-o dispută a Baloanelor de Aur într-o perioadă în care am fost contemporani cu unul din cei mai tehnici fotbaliști dar n-am vrut să-l „deranjăm” cu astfel de premii.
Iniesta pleacă de la Barcelona dar în alte cuvinte a anunțat că se retrage din fotbal. Plecarea în China nu înseamnă altceva pentru noi, cei care rămânem pe loc. Talentul, pasiunea și rafinamentul pe care Don Andres le-a etalat în întreaga carieră în blaugrana l-au făcut să fie asemeni sloganului clubului. Nimeni nu a fost ca Iniesta, niciodată. Generația pe care Guardiola a transformat-o în ca mai bună din istorie se retrage din scenă încet dar sigur. Actorul principal este și rămâne Leo Messi, cel care iese ultimul pe ușă dar înaintea lui, Valdes, Puyol, Abidal, Dani Alves, Xavi, Pedro și acum Iniesta au rămas fără replici în scenariul pe care cei rămași cu greu îl mai pot înțelege.
N-a fost un marcator dar e cel care a adus Spaniei Cupa Mondială în 2010 și a marcat golul antologic de pe Stamford Bridge care a dus-o pe Barca spre primul trofeu Champions League pe care Pep l-a ridicat deasupra capului. A fost protagonist alături de Ronaldinho, a fost fundamental alături de Messi. A fost, este și probabil va rămâne cel mai iubit și respectat fotbalist din toate timpurile. Chiar dacă prea puțini au îndrăznit să-l vadă așa, Iniesta chiar a fost unul din cei mai mari fotbaliști din toate timpurile deși n-a impresionat cu detenta ireală, cifre formidabile sau corp de atlet. S-a diferențiat prin perfecțiunea controlului mingii.
Conștient de incapacitatea de a ajuta așa cum a făcut-o în fiecare clipă petrecută pe teren, Don Andres s-a dat un pas în spate și a acționat așa cum doar un erou tăcut ar face. „Mes que un club” nu este un slogan oarecare. Ronaldinho și Iniesta, poate cei mai iubiți fotbaliști au trăit și visat în culorile blaugrana. Pentru ei n-a fost vorba de trofee, a contat spectacolul. Au regizat cele mai frumoase show-uri pe care acest sport le-a putut oferi și cred că ar trebui să raționalizăm că fotbalul nu va mai fi la fel fără ei dar va merge mai departe. Mereu o face.
Cu greu accept ideea că nu-l voi mai urmări atent și admira pe terenul de fotbal pe cel care în ultimii 14 ani a fost Andres Iniesta. Cu toate acestea, sunt printre cei mai privilegiați că i-am putut urmări aproape întreaga carieră, fiecare pas, fiecare dribling și fentă unică. Iniesta a fost unic, incomparabil. I-a inspirat pe alții, i-a motivat pe unii dar nimeni nu a putut fi ca el. Nimeni nu a avut și nu ar putea reuși vreodată să îi imite mișcările sau atingerile formidabile. Fotbalul pierde mult dar cel care pierde și mai mult este Iniesta. S-a născut să fie pe teren, să fie în tricoul Barcelonei și aventura din China sunt convins că îi va modela suficient de tare viziunea asupra viitorului.
A fost Andres Iniesta și mă bucur că l-am putut aplauda. Cel mai frumos număr 8 din toate timpurile rămâne în amintirea mea ca „mes que un futbolista”!