Reacția de bucurie pe care Fekir a ales s-o etaleze după golul cinci de pe Stade Geoffroy-Guichard s-a viralizat instant și a dobândit o popularitate neașteptată. Zero interes am văzut îndreptat către forma sportivă de excepție pe care Lyon o traversează. 6 victorii la rând în toate competițiile, ultima fiind capul de afiș. Marele derby al sezonului a contabilizat-o pe Lyon galopând furioasă pe terenul celei mai titrate echipe franceze, Saint Etienne.
Faptul că lumea fotbalului se gândește doar la trio-ul formidabil al Parisului și emulația teribilă din jurul sumelor cheltuite nu-i surprinzător. Ceea ce trebuie menționat, însă, poartă alte semnături. Parc Olympique Lyonnais găzduiește un cvadruplu ofensiv letal. Da, Bruno Genesio are „demența” necesară să intre pe teren cu patru atacanți. Tehnicianul crescut pe Stade Gerland l-a convins pe Aulas că merită privilegiul și i-a fost încredințată o trupă care definește statutul lyonez. Tânără, zburdalnică, ofensivă și cu destule elemente studențești, trupa lui Genesio s-a predat doar pe terenul Parisului, 0-2, prin două autogoluri pe final. A fost duelul din care Emery a înțeles că are o problemă cu Neymar dar a fost, de asemenea, jocul din care ibericul a priceput că băieții lui chiar au transpirat pentru puncte.
Scriam de linia de patru ași pe care Genesio îi are în mână de fiecare dată. Traore-Depay-Fekir-Mariano. Doi sosiți în vară de la Chelsea și Real, altul cules din curtea lui Mourinho acum un an și Fekir, idolul, crescut de Lyon. Asamblați în jurul unui extraterestru cu banderola pe braț și numărul 18 pe spate, lyonezii s-au dezlănțuit în ultima lună în care au marcat de 23 de ori în 6 partide. Înaintea acestei serii, Fekir și colegii săi au fost capabili să bifeze trei rezultate de 3-3 și un 3-2 în Ligue 1 în decurs de 9 etape, nivelul defensiv purtând o semnătură studențească. Aș încheia paragraful cu o referință la Copacabana. Cu o dezinvoltură tipică „selecao”, cei patru fantastici din atacul lui Lyon se confundă cu brazilienii care impun epitete nelimitate fotbalului în picioarele goale.
Mariano Diaz a lăsat în spate vestiarul lui Cristiano pentru un traseu mai zdruncinat. Un sistem prin care se identifică, o conexiune stridentă cu Fekir și un număr 9 care-l întruchipează. Bertrand Traore s-a evidențiat în sezonul european al lui Ajax și Lyon a scos banii pentru a-l vedea în tricoul potrivit, la câteva luni de la eliminarea împotriva olandezilor din semifinale. Depay s-a integrat în cele din urmă și impune cerințe colosale justificând statutul pentru care a ajuns pe Old Trafford.
Despre Fekir trebuie să scriu că merită elogii. Un fotbalist colosal, un talent remarcabil, calități care l-ar impune la orice trupă de pe mapamond și un stâng de pe altă planetă. Toată vara Barcelona s-a limitat și aproape umilit în dorința de a semna cu brazilianul Coutinho, timp în care Aulas construia în jurul căpitanului său o nouă trupă fantezistă după plecările lui Gonalons și Lacazette. Barca putea pune mâna pe Fekir și detaliile acestei mutări puteau fi nelimitate. Cantonați într-o serie de achiziții catastrofale, oficialii catalani n-au știut să ridice privirea suficient și au investit stupid. Nu despre greșelile liderului din La Liga a fost monologul ci despre un fotbalist care merită o altfel de atenție. Închei cu un sfat: nu mai schimbați canalul când este Lyon pe post, chiar dacă n-are jucători de 222 de milioane.