Sunt unul dintre puținii fani ai lui Messi care nu simt nicio mândrie după al șaselea Balon de Aur. Aș fi ipocrit să mă bucur. E vorba de toleranță zero pentru cei care, acum un an, în aceeași gală, îl pierdeau pe Messi printre rânduri și-l aruncau pe locul 5!

Balonul de Aur ar trebui să fie despre cel care a făcut diferența. Trofeul își schimbă algoritmul, aparent, an de an. Se ajunsese la ideea că trebuie luat acasă de cel care dă cel mai bine pe sticlă din echipa care a apucat „de urechi” Champions League. Nu s-a luat în calcul și că cei mai buni nu câștigă întotdeauna. Paradoxal, anul ăsta chiar a câștigat cea mai bună echipă, dar Balonul de Aur s-a lipit de altul.

Dacă ești cel mai bun, asta nu-ți garantează și succesul pe plan colectiv. Am mai spus-o și o să o repet cât de des pot. Dacă era tenis, Messi avea 10 Baloane de Aur. Unii au decis că se vinde mai bine un duel al giganților și au schimbat formulele. Când s-a încheiat lupta, au revenit la primul algoritm și Messi a câștigat iar. Cum să mă bucur pentru o astfel de mizerie?!

  Cu sezoane, individual calculate, mai bune chiar decât acesta, Messi a rămas fără trofeu. Ierarhiile sunt niște idioțenii pe care marketingul le-a dus la alt nivel.  

Messi nu mai are nimic de demostrat. A făcut-o de la prima pasă în tricoul blaugrana și a devenit mai bun cu fiecare gol marcat.

Revenind la frustrăile mele despre acest trofeu, că deh, e rubrica subiectiv, îmi permit orice, n-am cum să nu invoc și corul masiv de voci care nu înțeleg de ce a câștigat el. Poate dacă s-ar uita și la meciurile altor echipe decât cea favorită ar înțelege cum, de ce și cât de important e prezentul.

Suntem generațiile care i-au văzut toată cariera. Suntem contemporani cu un exemplu de simplitate și umilință, dacă e să enumăr și alte atribute, când mingea nu e la stângul lui sfânt.

De ce e important să vorbim și despre altele? Fiecare are nevoie un un model, iar unul mai cinstit ca Messi eu nu am găsit. Atașat de club, nu a putut și nu a vrut să plece de acasă. Atașat de aceeași fată din prima zi, câți mai pot spune asta într-un univers controlat de cu totul alte detalii?! Messi e un exemplu pentru orice puști care se apucă de fotbal. E cel care se ridică după ce a fost trântit, când mingea e încă la el. E cel care se bucură la fiecare gol „alături” de bunica ce l-a făcut fotbalist.

Nu e un articol despre meritele lui Messi pentru trofeu. Nu e cu argumente, n-are nevoie. E despre cel care a terminat epitetele și care a schimbat fotbalul. Oricât de subiectiv ar suna asta, nu mă poate contrazice nimeni că, încă din prima lui zi pe teren, fotbalul s-a împărțit înainte și după Messi!