Infinitul 8 care nu se stinge

Nici nu știu cum să încep. Sunt rânduri pe care nu mă gândeam că o să le scriu. Parcă nici nu ar fi trebuit să-mi permit asta. Sunt rânduri din partea unei generații care nu l-a prins nici măcar pe Hagi. Chiar și așa, pot citi în privirile și vorbele celor mai mari că am pierdut un monument. L-am pierdut dar 8-ul de pe spate nu se va stinge niciodată. Strălucirea rămâne eternă.

O veste care a înghețat toată suflarea fotbalistică din România. S-a resimțit puternic și printre noi, ăștia de-am crescut cu Mutu și Chivu, pentru că suntem invidioși pe cei care au fost contemporani cu un fotbalist român așa cum a fost Ilie Balaci. Suntem conștienți că nu vom mai trăi privilegiul pe care toți cei care au văzut Craiova Maxima, l-au simțit.

Nu l-am cunoscut, nu aveam cum să-l știu, pe fotbalistul Ilie Balaci dar îmi rămâne în cap, pentru totdeauna, un material de la știrile sportive difuzat acum mai bine de zece ani.

Pus să șuteze la poartă de la 16 metri, în picioarele goale, Balaci a fost franc:

-Unde vrei să o dau?

-În vinclul din stânga cu piciorul drept, a completat reporterul.

De pe loc, șutul s-a înfipt la paianjen. A urmat a doua minge. Tot de pe loc.

-Cu stângul în celalalt vinclu? întreba relaxat Ilie.

Fără să se clintească, cu tălpile lipite de iarbă a fixat și a doua minge.

Am rămas uluit atunci. Îmi amintesc fiecare secundă din acel material și azi înțeleg până la capăt cât de mare a fost Ilie Balaci.

Din clipurile video de astăzi nu poți simți eleganța din driblingurile lui și plăcerea pe care o etala în iarbă. Poți admira dar nu poți compara sentimentele pe care le-a „impus” microbiștilor din generația lui. Lacrimile, aprecierile, comparațiile din ultimele două zile au spus, pentru ultima oară, cine a fost Balaci. I-ar fi plăcut să audă ce cred despre el cei mai mari oameni din fotbal. Acum 9 ani era sincer și mândru: „Fotbalul mi-a dat totul dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este că sunt recunoscut și astăzi pe stradă și admirat de copiii care nici nu erau în proiect când eu jucam. Asta mă face mândru, să știu că am rămas în istoria fotbalului românesc”.