Liga 1 este un element de interes pentru microbiștii meleagurilor noastre indiferent de detalii. Ne-am trezit în 2017 că aproape nu mai existăm pe harta fotbalistică a Europei. Ne deranjează lipsa performanțelor și ne șochează faptul că nu e plină Europa de Vest cu fotbaliștii lansați de noi.

La nivel de echipă națională ne-am făcut de râs prin prezența la Euro 2016, după care își bat alții joc de noi în preliminariile Mondialului, iar la nivelul performanțelor europene al echipelor de club, am scos capul din carapace doar prin Astra, clubul fără patron, investiții și cu antrenor suspendat în start de sezon. Am parcurs un campionat în care o echipă bucureșteană a băgat cam 7 milioane de euro în lotul de jucători pentru a termina pe 2, asta după ce echipele de pe 1 și 3 n-au investit nici cât totalizează salariile pe o lună de la clubul de mai sus amintit. Noi, românii, am făcut bășcălie de discursul tipului de pe banca echipei campioane, iar la final nu știam cum să ne bucurăm mai agresiv și zgomotos pentru el și pentru ce reprezintă el de fapt pentru România. Suntem ipocriți tare de tot.

Tot în 2017, vedem 15 000 de oameni la Petrolul Ploiești – Tărtășești, aproape 10 000 la Galați, pentru un Oțelul – Mircești și ne gândim că din iulie, Juventus București – FC Voluntari și Sepsi-Chiajna sunt meciuri de prime time în Liga 1. Totuși, în același sezon în care Sepsi, Juventus, Chiajna, Voluntari, ACS Poli sunt pe prima scenă, iar FC Argeș, UTA și Timișoara suporterilor se bat pentru promovare, Oțelul, Farul, U Cluj sau Petrolul caută traseul spre liga secundă.

Să revenim la ediția trecută de campionat și să ne amintim de Timișoara și Ionuț Popa. Un dezinteres total pentru acea echipă, un start de sezon cu -14 puncte, niciun orizont dar cu un final în care a fost evitat dezastrul și s-a ajuns la barajul contra celor de la UTA, prea săraci pentru performanță. Toate acestea îl cataloghează, în opinia mea, pe Ionuț Popa, antrenorul anului! Să mai bifez în dreptul lui finala Cupei Ligii și semifinalele Cupei României sau e suficient?!

Pentru mine, sezonul 2017-2018 este cel mai interesant din ultimii ani. Cum așa? Păi să-i ai pe Contra și Dan Petrescu la start este deja un boom mediatic. Dacă cele două rivale din Liga 1 se laudă cu cei mai buni antrenori din campionat, Steaua, cu cel mai bun lot, a ales să-și aducă antrenor din Liga a III-a, pe Dică. Nu-i imposibil să rămânem surprinși de piteștean dar când Dinamo și CFR Cluj au asemenea tehnicieni, pe fostul jucător al Stelei sau FCSB-ului, că nici mai știi acum dacă Rădoi, Dică sau Ghionea au fost legende ale Stelei sau FCSB-ului, nu-l putem așeza pe piedestal. Craiova vine și ea cu un nume tare interesant pe bancă, dezavantajul fiind că Mangia nu prea are habar cum ne mișcăm noi pe aici.

Închei, cum altfel, cu „porcăria sezonului”. Personal, „pata anului” murdărește CSU Craiova prin mizerabilul și dezonorantul tertip de la meciul cu Viitorul. Un club care deja a stârnit controverse an de an, de echipa lui Hagi vorbesc, a reușit să-și facă loc de speculații grosolane și-n sezonul în care titlul a ajuns la Ovidiu.

Articole recomandate

Lasă un răspuns