S-a mai dus o calificare și mă gandesc că numele mari nu vor mai ateriza în România prea curând. Sunt surprins de scor dar nu și de bășcălia care a urmat.
Așa cum am obișnuit, nu voi scrie despre tactica meciului, unde s-a rupt jocul și pe care tranziție trebuie să fim mai vioi. Aleg să scriu și să-mi motivez dezamăgirea unui 1-5 neverosimil.
Chiar dacă n-au impresionat, portughezii ne-au lăsat cu impresia că suntem departe de fotbalul mare și nu putem să ne batem cu milioanele din Vest. Deși singur, îmi duc ideea până la capăt: chiar și cu Golofca, Filip (care a jucat surprinzător de sigur pe el, deși ultimii doi ani l-au prins mai mult în șlapi și nu în ghete), Enache, Larie, Popescu sau Tănase, această calificare în Champions League, în condițiile în care s-au prezentat lusitanii, putea fi mai dramatică. Mă roade curiozitatea să-mi pun imaginația la contribuție și să amplific un scenariu cu Șumudică ancorat în această dublă. Nu-l indic pe Nicolae Dică în postura principalului vinovat dar mai mult de atât, sigur putea să facă Steaua. N-am trăit niciun moment cu senzația că roș - albaștrii ar ști cum să se califice după acest meci, doar din inerție provocându-se un seism la Arena Națională.
Una peste alta, deși fanii nu s-au întrecut în voci răgușite, atmosfera de Champions League a prezenței celor 50 000, a condus mulți susținători spre un optimism absolut.