Minus doi

Nici nu știu cu ce să încep. Efectul Dică? Efectul Becali? Budescu și restul lumii? Steaua nu arată deloc bine în startul unui sezon presărat cu multe investiții și suficiente pretenții.

Venirea lui Dică pe banca Stelei îmi pare a fi ca efectul placebo. Nimic nu reiese din ce face el dar gustul e dulce căci Budescu este formidabil. Acel Budescu pe care Daum nu-l deranjează cu foaia de convocare a avut o prestație incomensurabilă. Efervescența din jocul Stelei poartă doar numele fostului decar de la Astra, aspect deloc încurajator. Teixeira și-a făcut datoria. De aceea a fost adus. La 36 de ani nu poate să mai controleze mijlocul terenului cum o făcea acum 2-3 ani dar încă este decisiv. Momcilovic ar avea și el câteva bule din efervescența despre care scriam mai sus, ce-i drept.

Dacă Steaua și-a triplat posturi pe care nu avea nevoie să le suprasolicite dar s-a zgârcit la câteva sute de mii pentru un fundaș, tind să-l blamez pe patron. Eu n-am idee cum funcționează FCSB, ce se întâmplă la antrenamente, cine face echipa și cine are influență mai mare dar tind să cred că nici Dică nu-l convinge pe Becali că a fost inspirat când l-a ales. E prematur? Sunt doar trei meciuri dar excesul de mingi lungi și păstrarea lui Enache precum și utilizarea inexplicabilă a lui Florin Tănase mă fac să gândesc că n-are temporalitatea vreo implicare în acest context.

Este posibil ca returul să ne facă pe mulți să uităm acest text, acest meci, această exprimare precară. Fără Budescu cota Stelei la retur crește substanțial deși Plzen nu-i de speriat. Au trecut ani buni de când n-am văzut 11 băieți care să tragă de timp cum au făcut cehii azi. Mă întreb de unde atâta încredere în returul de acasă din moment ce Astra și Petrolul i-au scos din Europa chiar pe terenul lor. Poate-s masochiști și nu voiau să strice istoria ultimelor egaluri din România.