De departe cel mai tare meci de la Cupa Mondială din Rusia s-a disputat între Belgia și Brazilia. Din toate punctele de vedere, duelul de la Kazan a fost un grandios spectacol. Prioritar a fost fotbalul. astfel că Belgia merge mai departe. Samba du Brasil nu mai există de un deceniu, numele și culorile tricoului nu pot compensa ce e azi Brazilia și ce a fost odată. De cealaltă parte, Belgia este mai puternică decât aș fi sperat.
Generația s-a maturizat, iar dacă Mondialul din 2014 și Euro 2016 au fost eșecuri, Hazard și colegii lui și-au concretizat potențialul, în cele din urmă. Puternici, masivi, ambițioși, încrezători, spectaculoși, belgienii puteau repeta demonstrația Germaniei din urmă cu patru ani din semifinale dar au păstrat decența. Prima repriză s-a convertit în continuarea meciului cu Japonia, mai bine zis a ultimelor douăzeci de minute din duelul cu asiaticii. N-am găsit punct slab în niciun compartiment al europenilor, iar Brazilia a intrat la pauză cu 0-2, fără prea multe cuvinte de adăugat și cu privirea în pământ.
Repriza a doua s-a jucat altfel. Brazilia a stors și ultimul strop de voință de care era capabilă dar Thibaut Courtois nu i-a dat șansa să se bucure decât lui Renato Augusto. Prea puțin a meritat Brazilia să meargă mai departe și prea multă atenția a primit Neymar într-un meci în care Roberto Martinez a înțeles că nu superstarul de la PSG o merita ci Coutinho. Fellaini și Witsel l-au închis perfect pe „catalan”, iar Neymar, responsabilizat de jocul cenușiu al colegului său, nu s-a remarcat decât prin alte simulări groaznice, așa cum a obișnuit pe tot parcursul turneului.
Hazard mi-a demonstrat aseară că e în top 3 fotbaliști ai momentului. Decarul lui Chelsea s-a metamorfozat contra Braziliei într-un fel de Messi+Ronaldo+Neymar+Mbappe. Dacă Balonul de Aur s-ar acorda pentru prestația dintr-un meci în mod special, belgianul l-ar fi câștigat la finalul minutului 90. Un show veritabil oferit de Eden Hazard într-un moment în care presiunea era monumentală. Vigoarea uimitoare, tehnica ireproșabilă, controlul perfect al fiecărei acțiuni de atac, mobilitatea extremă, viziunea și combativitatea pe care le-am remarcat la decarul Belgiei aseară m-au lăsat mut. A părut de pe altă planetă, iar Florentino Perez cred că tocmai îi aranjează locul în galaxie. Chiar dacă nu mai are 22-23 de ani, Hazard rămâne o certitudine care a primit prea puțină atenție.
Belgienii s-au remarcat de la primul până la ultimul. Fără excepție. Nu am să-i enumăr, nici n-am să nominalizez, toți au meritat să fie în careul de ași. Brazilienii, de cealaltă parte, au fost prea naivi și blazați pentru un meci prea greu. Să fie Neymar cel care tre să te conducă spre trofeu e ca și cum l-ai pune pe Adam Sandler să facă un film de Oscar. Ambii sunt speciali în felul lor, adorați de unii, plictisitori pentru alții dar Braziliei i-a lipsit acel Daniel Day-Lewis.
