Nu-i un text în care mă axez pe critica traseului european al Viitorului. Nici nu cred că voi scrie ceva despre acest aspect. Altele-mi sunt prioritățile în aceste rânduri despre proiectul lui Hagi.

Sunt gânduri scurte și fapte concrete despre ce a însemnat până acum Academia lui Gică Hagi pentru fotbalul românesc. Dacă mâine clubul ar intra în faliment și ne-am uita ce a rămas în urmă am găsi trofeul de campioană a României din 2017. Totuși, parcă nu ăsta era scopul. Trecut-au 8 ani de la incipitul acestei idei și Hagi n-a lăsat nimic în urma lui decât scandaluri și meciuri dubioase. Niciun fotbalist plecat din curtea „Regelui” n-a confirmat și vorbim de multe nume. Nu, nu-i voi enumera pe toți cei are au clacat după transferurile efectuate de Viitorul dar faptul că niciunul nu s-a impus este dramatic.

Scriam de scandalurile în care numele lui Hagi a fost cap de afiș. Vorbesc mai mult de trecut, de perioada în care evitarea retrogradării însemna totul pentru acest proiect. Multe partide suspecte au fost comentate la vremea respectivă dar nici prezentul nu o scutește de voci inflamate. Craiova - Viitorul 0-1, din sezonul trecut, este o pată care nu se ia ușor. Din nou, Viitorul implicată. Mi se pare trist că acest proiect a produs mai multe scandaluri decât fotbaliști. La fel de neașteptat mi se pare că la unul din meciurile acestui sezon de Liga 1, Viitorul a avut în teren din primul minut, un singur jucător Under 21, cel obligatoriu.

Totuși, speranțele ar trebui să prindă contur abia din acest sezon. Prima generație de fotbaliști crescută de Hagi de la prima zi de fotbal și până la debutul în Liga 1 este pe cale să debuteze. Până acum ne-am delectat cu fotbaliști culeși și șlefuți, urmează cei care poartă semnătura exclusivă a acestui proiect.