Jucătorul meu preferat all time, împlinește astăzi 41 de ani, iar în urma lui au rămas fanii, golurile și trofeele. Nu a jucat rolul superstarului dar a fost menționat întotdeauna când se ierarhizau cei mai buni din perioada lui.
N-ai cum să spui Ruud și să nu-ți amintești de impresionanta relație avută de atacantul olandez cu tribuna de pe Old Trafford. Faptul că fiecare gol de pe teren propriu avea parte de ecoul grav al prenumelui său, l-a făcut să fie unul dintre idoli, un jucător special. „Mașinăria de goluri”, „Olandezul zburător” și multe alte denumiri i-au fost atribuite, iar calitățile de marcator au fost ireproșabile indiferent de clubul la care a activat. Den Bosch, Heerenveen, PSV Eindhoven, Manchester United, Real Madrid, Hamburg și Malaga. Acestea sunt cele 7 cluburi la care Ruud și-a impus spiritul combativ, instinctul de killer în fața porții dar și puternica personalitate.
Cea mai mare dezamăgire a carierei cred că e divizată. În primul rând, faptul că nu a câștigat trofeul Uefa Champions League, iar pe de altă parte, un cumul de accidentări și recidive ce nu l-au lăsat pe olandez să bifeze cifre și mai greu de depășit în carieră. În 2006 a plecat de la Manchester United cu destinația Madrid după un conflict sever cu Alex Ferguson. Schimba vestiarul lui United, unde era coleg în atac cu Saha sau un anume puști Rooney, cu unul impresionant, unde-i avea în linia ofensivă pe Raul și „dințosul” Ronaldo. Cu acest trio, Real nu a putut câștiga grupa de Champions League cu Lyon, Steaua sau Dinamo Kiev. Bayern, în acea vreme, a fost prea puternică pentru „los blancos”, scoțându-i din competiție în optimi.
O medie de goluri impresionantă în cea mai importantă competiție intercluburi a Europei: 56 de goluri în 74 de meciuri. N-a avut prea mult succes nici cu „Portocala mecanică” deși Euro 2008 putea fi anul Olandei după ce zdrobiseră Italia și Franța în faza grupelor, însă Rusia s-a dovedit greu de trecut. 35 de goluri în 70 de meciuri pentru prima reprezentativă a adunat Van Nistelrooy, insuficiente pentru a bifa și un trofeu.
Spuneam recent în interviul pentru blog că dacă aș putea să-i adresez o singură întrebare idolului meu, l-aș chestiona pe Ruud Van Nistelrooy în următoarea direcție: și-ar dori o carieră lipsită de atâtea probleme fizice dar cu același număr de trofee pe care le-a obținut sau ar fi mizat pe un traseu identic celui avut în carieră, cu aceleași accidentări, dar la finalul căruia să fi câștigat trofeul Champions League?! Orice variantă ar alege, ar rămâne doar cu regretul că nu a putut schimba nimic. Eu rămân în minte cu un atacant complet, un fotbalist care a dus-o pe Malaga în premieră în Uefa Champions League la ultimul sezon din carieră, un atacant care a ajuns cu Hamburg în semifinalele Europa League dar și cu marcatorul ce a reușit să obțină în primii doi ani la Real Madrid, trofeul de golgheter din La Liga deși accidentările nu l-au ocolit. Închei articolul cu perioada Manchester United. De departe, cel mai important club din cariera sa, locul unde s-a remarcat printre cei mai buni și perioada în care epitetele erau la fel de numeroase ca golurile lui Ruud!