Uitându-mă la Liverpool-Manchester City, m-am redescoperit. Managerii mei favoriți au oferit un duel senzațional, iar Klopp s-a impus. N-a fost revanșa pentru neverosimila umilință din tur ci modul lui Klopp de a retrăi sentimentele de pe Signal Iduna Park. Un rock care s-a metamorfozat din metal în roll. Mai amplu, mai degajat și mai puțin brutal. Un rock&roll din care lipsa lui Coutinho nu s-a văzut și din care Pep nu a avut timp să reacționeze după 10 minute în care elevii săi au greșit toți pașii.

Poate că nu urmăresc toate meciurile lui Liverpool să-mi pot exprima o opinie pertinentă dar parcă asemenea simbioză de forță și eleganță n-am mai vizionat de când neamțul era în galben și negru. Mereu am trăit cu impresia că stilul britanic i-a modelat varianta de exprimare lui Klopp și nu invers. L-am urmărit potrivindu-și monopolul spre o posesie prelungită, evitând atacul direct, brutal pe care Borussia l-a perfecționat în mandatul acestuia pe Westfalenstadion.

Cei mai carismatici tehnicieni în viziunea mea. Cel mai bun din lume și cel mai interesant, așa i-aș descrie pe Guradiola și Jurgen Klopp. Recitalul pe care Anfield l-a găzduit este mostra care mă obligă să-mi intensific cerințele. N-am pretenții mari de la modelele pe care le urmez dar trăsăturile trebuie să fie fundamentale. Mă ghidez după esență și mai puțin după performanță. Perfecțiunea își găsește fundamentul doar atunci când este contrată agresiv de realitate.

Klopp nu s-a clintit în fața lui Guardiola și meciul sezonului din Albion s-a terminat 4-3 în favoare neamțului. Pep pierde primul meci din acest sezon dar nu revine la realitate. City este prea departe, tilul este adjudecat, Liverpool e mai puternică decât s-ar fi crezut. Mai mult, Klopp îl învinge pentru a cincea oară pe Guardiola devenind antrenorul cu cele mai multe succese în duelul cu tehnicianul catalan.

 

Articole recomandate

Lasă un răspuns