Halep ca Messi

După ce ne-am mai calmat puțin, ne-a mai scăzut puțin ego-ul, putem vorbi despre semifinala de la FED CUP. Despre Simona, despre Buzărnescu sau Niculescu dar și despre ce putea fi mai bine sau despre cum ar trebui să ne pregătim pentru viitoarele astfel de momente.

Am mai scris despre faptul că fanii români, indiferent de sport, au așteptări uriașe atunci când conaționalii se apropie de medalie sau de trofeu. Nimănui nu-i pasă când ieși din primul tur dar toți țipă după o semifinală sau finală pierdută. Așa suntem noi românii, „ne împiedicăm la final, dăm cu piciorul la tot ce am făcut”. Nu știu de unde am crescut în noi acest ego de campioni, după ce istoria nu ne-a menționat cu mai mult de 4-5 nume cu rezonanță infinită. Pe lista asta i-aș pune pe Hagi, Nadia, Năstase, Patzaichin sau Halep. Ne purtăm, însă, de parcă am avea lista asta completată anual.

Faptul că România a scos Cehia din sferturi este formidabil. Franța nu e nici ea de nicăieri dar noi am devenit atât de blazați după o astfel de victorie încât nimeni nu avea cum să ne mai oprească. Ei bine, n-a fost chiar așa.

Pentru amatorii de fotbal și fanii Simonei Halep cred că meciul ăsta a fost unul din care pot înțelege mult. Trebui să înțeleagă prin ce trece Messi la naționala Argentinei și de ce nu e suficient să fii cel mai bun pentru a câștiga. Nu zic că Halep e Messi din tenis, oricum noi o avem pe Messi din handbal, nu suntem chiar așa de buni să o avem și pe cea din tenis dar meciul cu Franța ne-a pus în oglindă situația lui Messi de la echipa națională, cu ce a trăit Halep la Rouen. După ce a câștigat două puncte cu Cehia și încă două cu Franța, Halep a vrut să centreze și să dea cu capul și la dublu. A centrat dar n-a mai apucat să bage capul. Aproape singură a fost la două geamuri de finală.

Halep ca Messi, asta am văzut eu în acest final de săptămână la Rouen. Această „formidabilă” echipă a României este de fapt doar o Simona plus un mic ajutor de la perechea Niculescu-Begu, din când în când.

TAGS: