Al 31-lea motiv

Acum un an, tot pe 24 iunie, scriam articolul „Messi de 30 de ori”. De data aceasta aleg să scriu într-o notă mai personală la aniversarea lui Lionel Messi. Vor fi rânduri din suflet, despre, pentru și datorită celui mai bun fotbalist pe care îl pot vedea în această viață.

Eram doar un copil când Messi începea să atragă atenția la FC Barcelona. Mi-am dat seama rapid că îl voi iubi pentru totdeauna, nu se putea altfel. Am așteptat puțin până să-mi cumpăr primul tricou cu Messi. Era acel verde fosforescent care uluia la acea vreme, iar pe spate, sub nume, era numărul 30, chiar ziua mea de naștere. Aveam 13 ani când descopeream talentul din Rosario, iar 12 ani mai târziu, bucuria mea este mai sinceră ca niciodată. Sunt poate cel mai norocos. Am crescut odată cu Messi și am fost contemporan cu întreaga lui carieră. Nu puteam cere mai mult.

Sunt 12 ani în care n-am încetat să urmăresc meciurile Barcelonei și ale Argentinei. Am știut că într-o zi, Messi nu va mai fi pe teren și voi regreta fiecare secundă de care n-am profitat când el încă avea acea sclipire specială în privire când mingea era la piciorul lui stâng.

Messi nu are nevoie de justificări. Fotbalul pe care l-a dus la cu totul alt nivel este singura lui validare. Trofeele nu l-au făcut un fotbalist mai bun sau mai puțin bun. Nici cele individuale, nici cele colective. Leo Messi a jucat același fotbal indiferent de numărul de trofee de care se lipea. Asta l-a făcut special. Lumea a știut de la început că el nu are nevoie de un trofeu anume pentru a fi cel mai bun. Pe Messi trebuie doar să-l urmărești, nu să-l justifici.

N-am să găsesc niciodată cuvintele să-mi exprim admirația pentru fotbalistul Lionel Messi. Tot ce pot să fac este să le adun, an după an. 24 iunie este ziua în care familia Messi a intrat în istorie. Feliz cumpleanos, Lionel Messi!

 

TAGS: