Subtilitate temporară

Am avut răbdare să scriu aceste rânduri abia acum, preconizând că nu e întâmplătoare seria de rezultate prudente a Barcelonei din ultima perioadă. Remiza albă cu cea mai săracă formație din La Liga, chiar pe Camp Nou, sugerează un detaliu îngrijorător. Meciul cu Chelsea este la o săptămână distanță și una din cele mai tari confruntări din optimi le găsește pe ambele combatante într-un sincron derizoriu.

Chiar dacă s-a calificat în finala Cupei Spaniei, n-a fost deloc ușor, cel puțin așa au lăsat impresia dublele împotriva lui Espanyol și Valencia. Deși au rămas neînvinși în acest sezon de La Liga, catalanii s-au chinuit teribil în ultimele dueluri din campionat, iar 0-0 de acasă cu Getafe a scos în evidență incompatibilitățile din partitura blaugrana. Coutinho încă nu e din filmul colegilor, Paulinho s-a retras puțin din lumina reflectoarelor, Iniesta e mai puțin insistent decât în startul stagiunii, iar Messi pare plictisit de lipsa unui rival în acest sezon, toată energia fiind distribuită spre Champions League, se pare.

Victoria chinuită cu Alaves de pe Camp Nou, 2-1, egal pe Cornella-El Prat, ambele obținute pe final și o remiză albă cu Getafe caracterizează o secvență deplorabilă dintr-un sezon excelent. Marele avantaj, pe hârtie, al trupei blaugrana este distanța considerabilă față de Atletico Madrid dar și momentul slab al londonezilor de la Chelsea. Un mare șoc nu poate fi invocat după ultima etapă de campionat, forma elevilor lui Valverde fiind constantă în regres în ultima lună. Concret, Barcelona este deja campioană în Spania, trofeul cu numărul 25 fiind adjudecat încă din decembrie. Lipsa combativității din acel moment i-a găsit pe catalani într-o pasă ștearsă, în cel mai important moment, primăvara europeană.