„Răutăcisme” românești

Sunt declarații care devin antologice. În fotbalul românesc nu ducem deloc lipsă de așa ceva, iar în rândurile următoare insist să ne aducem aminte.

El îmi turna apăr în cap, eu ce era să fac? Să stau ud, să răcesc și să prind emaningita? (Vasile Turcu)

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Autostivuitorul. (Cristi Borcea)

Omul este o persoană umană. (Gică Hagi)

Craiova este singura care poate sparge cvartetul Steaua-Dinamo-Rapid. (Adrian Mititelu)

Muncitor Nicoliță, foarte muncitor dar terenul de fotbal nu este șantier. (Cornel Dinu)

Nu pot să spun că am plâns dar mi-au dat lacrimile (Cosmin Moți)

Mașina care mi-am luat-o m-am sfătuit cu mine însuți (Nicolae Mitea)

M-am certat și cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat. (Gigi Becali)

Suporterii sunt 80% din București și 40% din provincie (Ionel Dănciulescu)

“Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olăroiu și 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu” (Gigi Becali)

“Sunt pesimist. Cred că putem învinge Olanda”  (Nicolae Mitea)

“Noi suntem rapidiști din tată-n fiu, în afară de fiul meu, care e stelist.” (Nicolae Văcăroiu)