Grupa Decisivă

Echilibrul grupei D este sesizabil de la prima vedere, iar ghinionul în toată povestea asta cade pe umerii Argentinei. Poate că era posibilă și o grupă mai dificilă de atât pentru Messi dar ce a primit este totuși dur. N-am să exagerez dacă aș scrie că Argentina chiar poate să rămână în afara locurilor de calificare după cele trei jocuri. Totuși, spre deosebire de preliminarii, poate că nici Nigeria nu mai etalează forța din grupa africană așa cum nici elevii lui Sampaoli nu vor mai părea amatori în jurul lui Messi.

Dacă scriu despre Argentina scriu de fapt despre Messi. Este evident că sunt carențe uriașe pe care Messi nu le poate acoperi de unul singur. De asemenea, neconvocarea lui Icardi este un subiect sensibil pe care-l detest. Atacantul lui Inter trebuia să fie titular, nu doar în lot. Argentina nu are cea mai bună echipă, detaliu evident pentru oricine. Dacă ar lua trofeul nu s-ar metamorfoza în „the greatest” așa cum nici Messi nu ar deveni mai bun dacă ar avea cel mai râvnit trofeu. Făcând o mică paralelă, cred că cinefilii s-au bucurat de rolurile lui Dicaprio și înainte ca el să primească Oscarul. N-a avut nevoie de acel premiu ca mulți să-l considere cel mai bun. Nici Messi n-are nevoie de Cupa Mondială pentru a fi nominalizat drept cel mai bun. Altu-i băiatu’ care rezistă în vârf cu performanțele echipei. Revenind, Argentina e mai slabă ca-n 2014 și mai vulnerabilă ca niciodată. Dybala ar fi al doilea nume pe care l-aș menționa din această echipă dar rolul său se pare că e legat de banca de rezerve, iar asta e o dilemă pe care nu o pot analiza sau înțelge. Aguero și Otamendi sunt ceilalți doi oameni de care depinde în mare măsură o Argentina mai necunoscută ca niciodată.

Primul lucru care mi-a atras atenția la echipa Croației este legată de proveniența titularilor. Real Madrid, Barcelona, Liverpool, Inter, Juventus, Atletico Madrid sau Milan sunt formațiile unde sunt legitimați croații. Nu știu dacă sunt favoriți în această grupă dar nu văd cum ar putea să se întoarcă acasă după doar 3 partide. Modric, Rakitic și Mandzukic par liderii unei naționale care încă așteaptă să-și maximizeze potențialul pe care l-au arătat și la ultimul turneu final.

Islanda are aceeași băieți „-sson” ca la Euro 2016 și cel puțin la fel de multă ambiție. Cred că toate celelalte trei echipe din grupa nordicilor se vor lovi de un zid greu de evitat și golurile vor fi puține spre deloc. Șanse de calificare nu prea le-aș atribui, mai ales că au picat într-o grupă plină de talent. Argentinei îi va fi foarte greu împotriva naționalei lui Heimir Hallgrímsson, sub-americanii situându-se pe picior de egalitate cu trupele greu de desfăcut.

Nigeria vine la această Cupă Mondială neînvinsă în preliminarii, dacă nu era deja destul de greu pentru argentieni cu Islanda și Croația. Interesant este că lotul Nigeriei este absurd comparativ cu performațele echipei, asta dacă ne uităm la defensivă și linia de mijloc. Ajunși în atac îi găsim pe Ahmed Musa (CSKA Moscow), Kelechi Iheanacho (Leicester City), Victor Moses (Chelsea), Odion Ighalo (Changchun Yatai) și Alex Iwobi (Arsenal) și înțelegem cum s-au calificat atât de triumfători. Tipic naționalelor africane, prevăd meciuri spectaculoase. Cel puțin la nivelul echipamentelor pecare le vor purta la acest turneu final.

Orice meci al acestei grupe pare decisiv. Nimic nu pare decis înainte și cred că vom participa la o luptă până-n ultima secundă pentru calificarea mai departe. Orice punct se convertește într-un detaliu decisiv, și cred că Argentina alături de Croația vor obține biletele pentru optimi, ordinea fiind decisă de acel punct decisiv.