Grupa Bifurcată

Nu-ți trebuie multă cultură fotbalistică să-ți dai seama că Spania va defila în această grupă, iar Ronaldo va înscrie la foc automat. Interesant este că Portugalia și Spania se întâlnesc încă din prima etapă. Ar fi o catastrofă pentru lusitani să nu iasă din această grupă, gândindu-mă că ibericii doar se vor încălzi pentru meciurile importante din fazele următoare. De asemenea, abia aștept un duel Ramos-Cristiano. Dar să fie fără intenție dorința mea despre acest duel.

Spania nu văd cum n-ar câștiga tot în această grupă. Unii ar strâmba din nas, amintindu-mi că sunt în grupă, cu nimeni alta decât, campioana europeană. Eu-s mai atent la detalii însă și memoria mă ajută suficient cât să-mi mențin părerea. Cel mai bun portar din lume se va duela cu cel mai bun marcator, după Messi, din lume. Despre iberici s-a scris că au lăsat acasă un prim 11 care se putea bate lejer la calificarea din orice grupă. Pentru mine, cei mai importanți jucători la acest turneu final vor fi Ramos, în ideea că poate nu-și lasă-n zece echipa când nu e cazul, Isco, cel care poate destabiliza orice linie defensivă, Busquets care va avea mai mult ajutor defensiv decât la Barcelona și nu uit să-i menționez nici pe pe Asensio, Alba, Thiago sau David Silva.

Portugalia se va baza pentru ultima dată la o Cupă Mondială pe Cristiano. La Euro 2016 echipa a fost mai importantă, iar Santos a știut să impună asta, în 2018 tind să cred că va încerca aceeași strategie deși consecința nu poate fi aceeași. Așa cum a fost o Grecia 2004, va rămâne și o Portugalia 2016. N-am așteptări mari de la lusitani, poate doar de la Guedes și Bernardo Silva, evident, pe lângă Cristiano. Defensiv, nu mai văd aceeași echipă stabilă ca în urmă cu doi ani. Cedric aproape c-a retrogradat cu Southampton, iar Raphael Guerreiro mai mult s-a uitat la antrenamente decât a participat la BVB. Pepe și Fonte au peste 34 de ani, ultimul venind din China pentru acest turneu final.  Joao Mario a clacat la Inter și abia s-a salvat și el de retrogradare cu West Ham. Andre Silva a fost un fel de Alibec al Milanului ca productivitate, iar Carvalho a rămas pe loc, așteptând și el evadarea din campionatul intern precum Adrien Silva, de care am auzit, de asemenea, prea puține de când s-a legitimat la Leicester.

Maroc poate produce șocul. Fantezia și talentul acestei națiuni sunt argumentele care l-ar face pe Hervé Renard să spere la un miracol. Dublu-câștigător al Cupei Africii, antrenorul francez are calitate în lotul pentru Cupa Mondială, iar de remarcat ar fi Amrabat, Ziyech , Belhanda, El Ahmadi , Benatia sau Nabil Dirar. Fără presiune, această națională poate să convingă chiar dacă șansele unei calificări sunt destul de mici.

Iran a ajuns, din nou, la Cupa Mondială. Dacă în urmă cu patru ani a făcut cunoștință cu Messi, acum e rândul să-l cunoască pe Ronaldo. Ținem minte cu toții, cred, acel duel cu Argentina pe care Messi l-a decis cu un gol fantastic la una din ultimele faze ale meciului. Extrem de bine așezați în defensivă, iranienii au fost la câteva secunde de un șoc. Ca și atunci, Dejagah rămâne vedeta dar i-aș mai aduce în discuție pe Saman Ghoddos  de la revelația Ostersunds sau pe Reza Ghoochannejhad de la Heerenveen (pentru numele fabulos). Pe bancă va fi tot Carlos Queiroz, cel care se ocupă din 2011 de această națională.

Bifurcația este elementul care definește Grupa B. Portugalia și Spania merg pe o bandă, iar Maroc și Iran în direcția opusă, cu un mic semn de întrebare asupra africanilor și a potențialului viraj pe care l-ar putea face.