Extratereștri!

Aș porni de la ideea unei conduceri atât de criticate dar cu o marjă de eroare neașteptat de mică. Valverde, Umtiti, Ter Stegen, Paulinho sunt numele de la care nu te gândeai că vor stabili recorduri într-un moment lipsit de predicții prea optimiste.

Înainte de toate, îl menționez pe Ernesto Valverde. A avut inspirația, energia și personalitatea necesară de a schimba un 4-3-3 din care Barcelona părea că nu poate avansa. S-a descotorosit de presiunea și emulația din jurul plecării lui Neymar și a construit în liniște un sistem indestructibil. Am scris-o și o să repet: Barcelona este foarte greu de învins în acest moment, iar despre înfrângeri la mai mult de un gol nu cred că voi avea de scris.

Să scriu despre meci și să încep cu luftul lui Cristiano din prima repriză. Acesta este preferatul a milioane de oameni și idolul unei generații. Să mă trageți de mânecă atunci când Modric, Isco, Kross sau Asensio  vor fi și ei capabili de astfel de „performanță”. Da, frustrarea oricărui iubitor de fotbal care conștientizează că numărul Baloanelor de Aur din dreptul celor doi giganți din ultimii 10 ani este egal, capătă un ecou și mai apăsat după momente de acest gen în care fotbaliștii se delimitează de jucătorii de fotbal.

Băieții în alb au fost cu mâna pe sus pe toată durata partidei. Nu-i prima oară, nu-i nici ultima. Așa aleg ei să pună presiune, e strategia lor dar mă întreb dacă ei realizează cât de penibili par după un astfel de meci. Să ceri hențuri și penalty-uri nelimitate într-un meci în care Barcelona a fost privată de unul în prima repriză și Ramos a evitat roșul doar pentru că centralului i-a fost prea frică de ciocul pe care l-a expus în această după-amiază căpitanul blanco, este trist.

Faza primului gol al Barcelonei este artă. Este arta pe care Guardiola a schițat-o și pe care catalanii încă o expun și-n 2017. Traseul Busquets-Rakitic-Sergi Roberto- Suarez a înghețat tot sistemul pragmatic pe care Zidane l-a pregătit dar pe care Valverde l-a scos din funcțiune cu o tactică remodelată la pauză. Dacă scriu de artă trebuie să mai evidențiez o dată și  artele marțiale pe care Sergio Ramos le exersează de ani buni. O lovitură scandaloasă aplicată unui alt băiat rău de pe teren, Suarez, ar trebui să-i atragă un număr consistent de etape de suspendare sau măcar să le deschidă ochii celor care-l idolatrizează.

Înainte să trec la bărbosul din poza de mai sus, trebuie să-l laud pe Rakitic, reinventat sub comanda lui Valverde. De Paulinho nu pot să mă feresc, brazilianul integrându-se și mai mult cu fiecare zi. Credea cineva că vom vorbi despre ireproșabila defenisvă catalană după acest meci? Un mijlocaș trecut fundaș drepta, un Pique antipatic pentru toți, un Vermaelen de care nu prea mai știa nimeni că încă-i legitimat la Barcelona și cu un pitic enervant care aleargă pe stilul celebrilor Ed, Edd & Eddy. Asta este defensiva de care Real Madrid nu a putut trece. O poziționare ireproșabilă, un calm fantastic și o încredere ieșită din comun au făcut din Barcelona echipa cu cele mai puține goluri primite în Europa în prima parte de campionat.

Messi! Eternul paragraf cu care aleg să închei partidele în care Leo dilată timpul. Un fenomen care predă lecții de altruism într-un moment în care avea nevoie de un gol pentru a termina anul pe primul loc în clasamentul celor mai buni marcatori din 2017. O serie de pase greu de cuprins în metafore sau epitete și o prezență impunătoare în fața unui public care-l detestă pentru prea multele umilințe la care i-a supus.