Cei mai ROMAntici italieni

Fotbalul este un sport generos. Uneori prea generos. Cei mai mulți nu conștientizează grandoarea acestui fenomen. În acest momente, nici eu nu am curajul să o fac. Nu cred că am mai scris cu atât de multă implicare emoțională depresivă de la ultimul sezon al lui Guardiola la Barcelona. Ce am simțit în seara asta, aducându-mi aminte de egalul 2-2 de pe Camp Nou cu Chelsea, se numește deja vu. Minunea Romei nu ar trebui privită de nimeni, în aceste clipe, prin ochii ignoranți ai fanilor catalani, egoiști în propria tortură. Nici prin ai mei, de asemenea.

Nici măcar o secundă, nici măcar un om de pe această planetă, nu lua în calcul acest meci. Dacă exista posibilitatea, nici nu s-ar fi transmis la televizor dar e 2018 și vine de la sine. Atât de mult s-a vorbit despre City-Liverpool, încât părea singurul meci al serii. Deziluzia Barcelonei este infinit mai mică decât bucuria sinceră a capitolinilor. Italienii îi scot al doilea an consecutiv pe catalani din sferturile competiției după un 3-0 pe teren propriu. Chiar dacă datele sunt complet schimbate, dubla cu Juventus de acum un an nu a avut nicio secundă doza de dramatism la care au fost supuși fanii blaugrana acum.  Un meci din care trebuie evidențiate doar trăirile. E tiparul din care nu emiți pretenții tactice și rânduri despre cine a greșit la gol și unde s-a pierdut calificarea. Cel puțin eu nu o fac. Aleg să scriu despre un duel câștigat de Roma prin toate căile decât să-mi pătez orgoliul scriind despre cum a pierdut calificarea Barcelona. Nici n-ar fi corect. Roma este numele serii, nu Barcelona!

Gâfâind în Serie A, Roma nu putea fi privită de nimeni ca o pretendentă la o astfel de noapte. Dorința și savoarea pe care a impus-o în cea mai frumoasă seară fără Totti pe teren, a dus mai departe tradiția unui sport care respiră prin astfel de emoții. Sătui de ultimul deceniu în care Barcelona, Real sau Bayern au pus stăpânire pe ultimele faze ale acestei competiții, fanii old-school revăd o parte de istorie. Înainte de Messi-Ronaldo, nu erau aproape niciodată aceleași echipe în semifinale, nici măcar nu era aceeași trupă aproape de trofeu doi ani consecutivi. S-a schimbat acest aspect, iar show-ul a părut de multe ori regizat. În 2018, Roma și Liverpool redau istoriei un episod de mult uitat: episodul fotbalului romantic de care parcă am uitat cu toții, obsedați de recorduri și dueluri mascate de ură.

Praful din care nu s-a mai putut ridica formația lui Valverde nu părea atăt de gros. Iluzia unui sezon fenomenal trebuia marcată de o astfel de secvență. Deși de neimaginat, Barcelona ratează calificarea după 4-1 în meciul tur. Am scris de nenumărate ori că trupa de pe Camp Nou este principala favorită la trofeu deoarece propune un fotbal foarte greu de învins, în deosebi în dublă manșă. De altfel, este doar al doilea eșec din tot sezonul pentru catalani, după 0-1 cu Espanyol, în Cupă! Mă blochează acest aspect și pare ireal să trăiești astfel de clipe, considerând ratat un sezon în care ai pierdut doar de două ori din august 2017 până în aprilie 2018. Cu toate acestea, pentru Barcelona, din perspectiva mea, acest sezon este un coșmar, chiar dacă eventul este acontat.

Nici nu este despre vinovați. Nu este despre nimic pentru că asta a fost Barcelona în cea mai grea noapte din ultimii ani. Aproape că nu pot să menționez numele lui Messi, cel care nu cred că poate înțelege ce s-a întâmplat. Eroii au fost alții, despre ei este această seară, ei merită atenția. Fără să-mi mai pot masca sentimentele depresive care mă încearcă după acest meci, închei unul dintre cele mai apăsătoare articole pe care le-am scris și în care am fost nevoit să ascund cât mai bine ceea ce aș fi vrut să scriu de fapt.